Iremediabil!
De la prima intalnire – ne-a facut
cunostinta un zvapaiat, habar n-avea ce urma sa starneasca... – am stiut
ca fiorii si zambetul prostesc de pe fata mea, cauzate de sunetul
glasului lui, nu-s trecatoare. In seara aia - sunt ani de-atunci - am
zburat spre casa si mi-am petrecut toata noaptea in amintirea
gesturilor, sunetelor si prezentei lui. Cred, de fapt stiu cu siguranta,
ca nici eu nu realizam cat de profund ma marcase.
Am
ramas la fel de indragostita ca atunci chiar daca uneori mai sunt si
certuri intre noi... De fapt, trebuie sa recunosc, numai eu ma supar si
dau sa plec, nu mai vreau sa-l stiu, sa-l simt, sa-l aud... Mofturi!...
Dar stiu ca sunt o norocoasa ca el e foarte intelegator si asteapta
sa-mi treaca. Nu m-a certat niciodata! M-a primit inapoi cu bratele
deschise si cu aceeasi caldura ca prima oara.
Am
sentimentul ca el ma stie bine, m-a citit cu claritate de la inceput si
nu imi ascunde nimic. Mi-e cea mai fidela si realista oglinda, imi pune
mereu reflectia in fata fara nici cea mai mica urma de rautate. Ca eu o
iau personal si ma ciufulesc... se mai intampla, n-am decat sa-mi asum.
Eu
il intuiesc mai mult decat il chiar stiu. Il descopar si redescopar la
fiecare intalnire, ma surprinde
mereu, ma incanta si ma vindeca cu
fiecare poveste traita in doi. Si-l recunosc nu doar in el, ci mai ales
in mine... Nu reusesc sa-i gasesc niciun cusur! Ah, ba da, are unul
serios: mi-a creat dependenta. Si chiar si atunci cand imi spun
hotarata: Gata! Plec! Sau iau macar o pauza, ca nu mai pot, sunt
stoarsa!... chiar si atunci stiu, in sinea mea, profund, ca n-am sa-l
pot parasi vreodata.
Abia ce-am trecut printr-o rebeliune
la finele anului. Eu, ca de obicei, am vrut sa-mi iau jucariile si sa
plec. El n-a zis nimic... Niciodata nu zice nimic. Doar ma
imbratiseaza... Si e destul ca sa stiu ca nu voi pleca. Sau chiar daca
voi pleca, ma voi intoarce curand si imi va fi bine. Si am plecat – o
saptamana am rezistat fara el... Planuisem sa petrecem anul nou
impreuna, asa cum am tot facut-o de niste ani, iar acum urma sa fie
special. Si nu s-a dezmintit nici de data asta! Mi s-a daruit total si
irevocabil, iar eu nici macar nu am avut de ales decat sa fac la fel si
noaptea de anul nou imi va ramane – ca multe alte nopti ale noastre –
impregnata in piele, in suflet, in toata fiinta!
Si stii
ce e ciudat? Ma face sa ma simt bine in alte brate, iar inima
zburdalnica se aventureaza uneori catre alte... taramuri. Iar el stie
asta. Iar eu nu ma simt vinovata. El e multumit sa fiu eu fericita.
Pentru ca pe el am sa-l dansez mereu, indiferent in ce brate. Iar inima
mea va fi mereu plina de el, indiferent pe ce taram se afla!
http://youtu.be/IsaOg3KUi6s
No comments:
Post a Comment